miercuri, 31 decembrie 2014

Colajul ala de pe Facebook,realizat cronologic,desigur..



Care-i treaba cu toate pozele alea pe facebook, in care ne arata cum a fost anul lui x, sau lui y ?
Adica, da, e frumos atunci cand vezi cum un specimen (nu in sensul rau al cuvantului), isi desfasoara activitatea pe toata durata anului.Insa, la fel de bine il puteai urmari indeaproape.Acu, nici nu mai am nevoie de Discovery Channel. Ba chiar nu mai sunt indignat de faptul ca astia de la cablu mi l-au scos acum vreo 2, 3 ani.
Inainte observam domeniul de activitate al unui urs panda. Acum imi casc ochii asupra unui pui de om, si asupra pozelor sale.
 Ba mai mult, programul asta e mai bine documentat decat orice alta emisiune, cu aceeasi tema. Acum pot vedea evenimentele, cronologic!
Totul incepe cu ianuarie, vedem fete ce denota clar ca persoana respectiva avea la bord putin mai mult decat limita admisa. Practic, e atat de vizibil, incat nici nu mai incearca sa ascunda lucrul asta, intr-o fotografie. Individul, sau masculul/femela, se lasa pozata, focalizata chiar, un prim plan pe fata sa, in timp ce incearca sa se uite fix in camera, sperand ca nu vom observa privirea chiorasa a acesteia. Dar ce mai conteaza?
Apoi urmeaza luna februarie, ce se imparte in doua categorii: luna cuplurilor si a mea.Aici vom vedea cum, fiintele umane, in pragul ritualului de imperechere, isi fac poze, stand in unul in bratele celuilalt. Cred ca este un fel de dans, pentru ca altfel nu-mi pot explica. Practic, totul incepe din momentul in care cei doi se intalnesc intr-un bar, apoi urmeaza momentul cheie, cel in care isi dau seama daca sunt facuti unul pentru celalalt: Pe ringul de dans.Acolo e totul sau nimic, ori dai tot ce ai mai bun din tine, ori te duci frumos acasa. Tot aici se va naste si acel sentiment reciproc de respect si admiratie.Dupa ce toate aceste momente vor fi fotografiate, si trecute pe facebook, sa vada lumea ce iubit si-a tras cucoana, urmeaza acele mesaje dulci. Risti mult, mai ales daca e vorba de diabet.
Lunile de primavara sunt anoste. Nimic important, doar cateva poze cu catelul, pisica in parc, pe fotoliu, in frigider (de parca nu le-ai chinuit suficient atunci cand le-ai adoptat), si pe tastatura.
Vara, urmeaza pozele din mult dorita vara, pozele la bustul gol, indiferent ca esti intr-o forma de zile mari,  sau ca risti sa ocupi 2 cadre deodata: „Las’ sa vada lumea c-am ajuns la mare”.
Desi, cu siguranta toti prietenii din lista ta au fost si ei acolo.Pozele de pe terasa, pentru care muream de nerabdare sa le vad postate de tine, ori:  „Vai, saracie, da’ cand pune odata pozele alea cu micul dejun?” Ma ingrijoreaza ceea ce consumi tu. De exemplu, daca te vad cu o friptura de dimineata, nu primesti nici un like. Ba chiar nu ma ating de bolul meu de cereale pana cand nu vad ca ai scris „buna dimi”, avand ca si imagine bulevardul de pe Mamaia, in care singurele persoane la ora 06:00 am sunt 2 prostituate si doamnele de la Polaris, care, cu greu, curata dupa dansele. Adica...curata cojile de seminte pe care acestea le-au lasat in urma lor.
Urmeaza apoi toamne si pozele impreuna cu statusurile „Incepe scoala, nerabdator sa ajung la Bulbucata Citty”.Cred ca anul asta sa facut frumos”. Sincer, dupa felul in care scrii, chiar ar fi nevoie sa dai pe acolo.
Totul se incheie apoteotic cu pozele de 1 decembrie, cu mamaliga si vinul rosu langa drapel, cu tine intr-un costum traditional in timp ce canti un colind, chiar daca ești tăt, tăt, roșu pi față, de la frig, bineinteles. Ultimele poze, ba chiar un album intreg, sunt cele de revelion, cel de care uiti a doua zi, iar asa, paradoxal, sfarsitul acestui colaj, se termina exact ca si incipitul, cu tine si trăscăul pe masa, exact in spatele tau. Cu siguranta ca atunci cand te uiti la el, pare ca si cum ti-ai fi dublat alcoolul.
Da, cam asta am tot vazut in colajele de pe facebook ce-ti arata ce an fabulos ai avut tu in timp ce erai cu amicii tai de 1 mai la gratar, cu fumul pe fundal si sigla de berEgănbir stralucind.

Va doresc un an nou fericit !

Articol scris de : CCC